marți, 10 ianuarie 2012

Presa nu moare, presa se transforma




Marturiseste. Citesti. Te uiti inca putin. Esti constient dar nu iti asumi. Practici voyorismul regulat in timp ce butonezi telecomanda. Inevitabil dai peste zavo, sanzi, adelina si restul creat dupa chipul si asemanarea lor. Te simti vinovat. Atingi frenetic butoanele telecomenzii (din fr. telecommande) si cauti cu disperare sa gasesti un film. Nu mai poti. Dai peste stirile de la ora 5 (cine te-a pus sa ajungi devreme acasa?). Simti un fulger pe sira spinarii (o fi de la carcei). Constiinta iti spune opreste-l. Si asculti.


Internet. Am net. Imi verific e-mailul. Newslettere. Moni s-a intors in tara. E gravida? Poate ca nu, nu ma intereseaza. Imi aduc aminte de burta mea. Si de abonamentul la pilates. Minodora a slabit 15 kg. CanCan. Simt ca transpir. Sa citesc? Nu. E barfa. E o certitudine, transpir. Trebuie sa scap de burta. Minodora pare ca arata bine. Varful sagetii poarta vina unui clic. Apas. Citesc. Secretul ei e sportul. Imi amintesc de pilates. Poate maine ajung la sala. Maine. Pana atunci…

Nu inteleg insa cine face audienta acestor emisiuni, cine cumpara aceste publicatii?  Ma nedumereste faptul ca sunt atat de multi cei care spun ca nu le plac nuntile in direct si divorturile din prime time dar se inregistreaza cote recort de rating si vanzari…

A devenit o certitudine faptul ca cerem un continut de calitate pe tv sau in ziare. Ma simt obosita sa aud tot timpul “asta se cere”.  A devenit un cliseu raspunsul “voi cereti, noi va dam”.


Sursa foto

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu