Perfectiune. Povestea lui Julie Metz

S-a intamplat astfel: pasii lui Henry pe podelele vechi de lemn. Sunetul apei trase la toaleta. Alti pasi, poate pe scari. Liniste. Apoi bufnitura.

Sotiei mele de la Henry, Valentine’s Day, 2002 Numele tau – geamatul unei mese pentru foamea auzului meu. Chipul tau – o paleta de bucurii pentru batranul pictor al ochilor mei. O viata cu tine – indeajuns pentru eternitatea mintii mele.

M-am suit pe targa ingusta si m-am intins langa el. I-ar fi placut sa notez fiecare detaliu – cum pieptul inca ii era cald, desi bratele devenisera deja reci si tepene, si degetele, stranse si albastrui. Avea o vanataie pe obrazul stang. Era linistitor sa stau acolo, cu bratul petrecut peste el, atingandu-l in felul acela familiar, usurata ca inca mai aveam un tovaras, chiar si tacut.

Cu treisprezece ani in urma, Henry imi daduse sa mananc din tortul de nunta cu aceeasi naturalete si entuziasm copilaresc, indesand o bucata mare de tort de ciocolata in gura mea larg deschisa. La momentul respectiv, fusesem uimita si stanjenita. Dar lipsa aceea de respect era o promisiune secreta din partea lui ca vom avea o viata neconventionala si plina de pasiune.

Henry si Julie Metz

In pofida apropierii pe care o afisam la petrecerile de revelion, cu greu trecea o saptamana fara ca eu si Henry sa nu tipam unul la celalalt. La inceputul casniciei, ne contraziceam pe teme politice, dar acum aveam certuri casnice, legate de gospodarie si de educatia copilului. Odata, in timpul unei dispute mai aprinse, aruncase in mine un volum din The Oxford English Dictionary. Ma ratase, dar tot ma simtisem ranita de greutatea unei carti cu atatea cuvinte pe care nu le stiam, cuvinte pe care nu reusisem sa le invoc ca o replica inteligenta la insulta lui. Mai tarziu isi ceruse scuze, cum a facut si acum, rapid si tandru.

El era invizibil, dar prezent, o esenta care parea sa ma tintuiasca in pat cu hotarare. L-am lasat sa ma inunde, sa ma patrunda, sa ma cuprinda. Voia ceva de la mine – sa-mi spuna ceva important, sa fie impreuna cu trupul meu. Dar el nu avea substanta; poate ca inca nu intelegea asta.

In cele mai bune momente ale vietii noastre impreuna, ma simtisem iubita si pretuita cu acelasi entuziasm. Stand la amvon, vedeam clar ce imi adusese mie, o persoana prudenta si tacuta din fire: o incapere plina de sute de oameni pe care ii incantase, care tinusera la el si la mine.

Noua mea singuratate ma inspaimanta. In planurile mele nu intrase sa traiesc singura cu copilul.

Sperasem ca restul lumii ramasese nemiscat pana cand reuseam sa-mi revin, dar Haosul si Tragedia intrasera si in alte vieti, apropiate mie.

Ne-am imbratisat tacute si am inceput sa plangem. „Cel putin, eu nu trebuie sa ma confrunt cu asa ceva. Cel putin, eu pot sa pastrez cu drag amintirile frumoase ale relatiei mele.”

Oamenii ziceau ca ne sta bine impreuna, iar eu ma simteam mandra. In tinerete, acest lucru parea important.

Stiam ca nu o sa fac parte niciodata din aceasta lume. Ar fi prea dureros sa petrec mai mult timp cu oameni care nu implinisera treizeci de ani, as incepe sa ma simt batrana.Si nici Tomas nu ar vrea sa faca parte din rutina vietii mele de femeie cu copil, asta ar fi o responsabilitate prea mare pentru un tanar caruia ii placea sa-si faca putine planuri, pe care sa le schimbe dupa bunul plac. In cele din urma, curand, va dori sa fie din nou cu o femeie tanara.

Eu le marturiseam relatia catorva prieteni apropiati, el, la fel. Dar intr-un orasel mic, unde toata lumea iti cunoaste masina, este greu sa tii un secret.

Apropierea de Tomas, chiar si in felul acela ezitant, ma ajutase sa salasluiesc din nou in propriul meu trup. Nu mai pluteam, asa cum facusem dupa moartea lui Henry. Acum ma simteam cu picioarele mai ferm infipte in pamant.

Uram sa ma gandesc la viitoarea Eu.

Mintea mea calatorea spre locuri infricosatoare, in timp ce masuram cu pasul intreaga casa, ca un animal plictisit de la gradina zoologica.

Implinisem patruzeci si patru de ani. Ea avea sase ani si noua luni. Eram impreuna si fericite – un cadou mai mult decat acceptabil.

― Iti lipseste totul in legatura cu el? Am tacut. „Omul mi-a pus o intrebare cinstita. Ar trebui sa-i dau un raspuns cinstit.”

― Tomas, simt ca o sa descopar niste lucruri foarte intunecate, nu-i asa?

O luasem pe nepregatite, dar a trebuit sa o induplec ca sa scot adevarul de la ea. Trebuie sa se fi simtit ca o sticla sub presiune plina de secrete.

Vazusem o mica pata umeda – arata ca saliva scursa in timpul somnului. Ma oferisem sa spal lenjeria din ziua respectiva. „Nu”, insistase Henry, avea sa le spele el. Ce idiot. Cel putin fusese in biroul lui, nu in patul nostru. Ma intrebam daca fusesem in casa in acel moment, lucrand in biroul meu de la parter. Orice era posibil. Fusese atat de nenorocit de amabila cu mine incepand din ianuarie.

Mana imi zvacnea, voia s-o pocneasca in fata. Dar gandul de a-i atinge pielea imi facea rau. Nu mai voiam s-o ating vreodata.

Cand am intrat in casa, mi-am dat seama ca era prea tarziu; nebunia se strecurase prin usa cu plasa pe aripile aerului fierbinte de iulie, iar acum plutea pretutindeni, patrunzand in fiecare incapere.

 „Experientele din copilaria lui Henry nu justifica faptul ca a fost un nenorocit imoral ca adult. Cata compasiune este de presupus ca pot sa am pentru el? Si eu am avut o adolescenta nefericita, dar asta nu-mi da un permis sa mint, sa insel si sa fur.”

Nu eram pregatita sa-i iert – furia mea nu se consumase inca. Dar, spre surprinderea mea, simteam regret pentru el. Murise inainte sa aiba ocazia sa repare ceea ce stricase.

Cred ca, in comparatie cu multe casnicii, ar putea fi considerat grozav; dar, in comparatie cu noi doi, este doar sex intre parteneri casatoriti care se cunosc bine, poate prea bine. Sexul dintre noi doi imi da fiori pe sira spinarii si ma tulbura dincolo de limiteSi daca depinde de mine, o sa fie si mai grozav.

Ma simteam ingrozitor de singura. Eram maritata,dar eram singura si izolata, simtindu-ma nebuna si lipsita de echilibru mintal. In ziua aceea am invatat ca nu esti niciodata mai singur decat atunci cand esti prins intr-o casnicie.

Dar ce se intampla cu tine in momentul in care te hotarasti ca este in regula sa faci sex cu un barbat insurat, care are un copil?

emotiile sunt o parte a fiintelor noastre pe care trebuie sa invatam sa o ascultam si de care sa ne distantam...

Acum imi dadeam seama ca versiunea mea asupra realitatii era in regula. Greseala mea fusese ca ii permisesem sa ma faca sa ma indoiesc de ceea ce vedeam. Existase amagire si autoamagire.

Am meditat la ideea de perfectiune. Fiecare femeie la care se gandea reprezenta o noua ocazie de a-si imagina perfectiunea, asa cum fiecare mancare pe care o pregatea era o noua ocazie de a atinge un soi de nirvana.

Julie Metz

Intalnire. Poate ca daca as rosti cuvantul de suficiente ori, ceva din intelesul lui mi-ar deveni cunoscut.

Cuplurile se indragostesc sau se instraineaza, si in multe cazuri cel mai bine ar fi sa se puna capat uniunilor.

Vreau s-o invat pe fiica mea cel putin un lucru pe care eu l-am invatat cu atata durere: sa fii pregatit cat de bine poti, sa faci eforturi, dar sa fii pregatit sa nu fii pregatit.

Iertarea este un lucru minunat, singurul adevar care ne salveaza de la a ne manca de vii unii pe altii si de la a face rau tuturor celor pe care ii iubim.

Poate ca acesti pantofi noi, nepotriviti, dar intr-o magica schimbare, se vor dovedi perfect potriviti.

Fragmente din Perfectiune. O carte de Julie Metz

Posted in: